Într-un moment în care statul român declară că vrea să simplifice procedurile de autorizare, să reducă birocrația și să accelereze investițiile, o problemă aparent tehnică riscă să blocheze, în fapt, numeroase proiecte de construcții la nivel național: modul în care Autoritatea Aeronautică Civilă Română gestionează depunerea documentațiilor pentru emiterea avizelor.
Problema nu este existența avizului AACR. Nimeni nu contestă rolul autorității în protejarea siguranței aeronautice, în verificarea obstacolelor sau în protejarea zonelor cu servituți aeronautice. Problema este alta: înainte ca o documentație să poată fi analizată tehnic, solicitantul trebuie mai întâi să reușească să o depună. Iar în prezent, exact această etapă de depunere a devenit un blocaj.
AACR utilizează o platformă online prin care documentațiile pentru avize se depun doar pe bază de programare. În noul regulament de programare online, aprobat prin Decizia Directorului General al AACR nr. D 299/2026, depunerea documentațiilor este condiționată de programare online, cod de programare, plată anticipată, iar documentația poate fi transmisă doar la data programării, pe baza codului generat de platformă. Regulamentul mai prevede că programarea devine fermă numai după plată, că datele beneficiarului sunt preluate automat în formular pe baza codului de programare și că programarea se pierde dacă documentația nu este depusă la data stabilită, fără restituirea tarifului.
Cu alte cuvinte, accesul la depunere nu este liber și continuu, ci depinde de un lanț administrativ: existența unor locuri disponibile, obținerea unei programări, generarea unui cod, efectuarea plății și depunerea exclusiv la data stabilită. În practică, platforma nu funcționează ca un simplu instrument digital de depunere, ci ca un filtru care decide când poate începe, de fapt, procedura.
Cu atât mai discutabilă este lipsa de reacție a AACR în condițiile în care instituția fusese deja avertizată oficial. În februarie 2026, Colegiul Geodezilor din România a transmis o notificare către AACR prin care arăta că depunerea documentațiilor pe bază de cod de programare restricționează accesul cetățenilor și profesioniștilor la procedura de avizare și solicita eliminarea acestei condiționări. Adresa, înregistrată la AACR cu nr. 3521/03.02.2026, nu a primit până în prezent un răspuns oficial. În locul unei clarificări sau al unei deblocări, AACR a adoptat ulterior un regulament care menține programarea, codul de programare și plata anticipată ca etape obligatorii înainte de depunerea documentației.
Situația devine cu atât mai gravă cu cât termenele de programare au ajuns deja în luna octombrie 2026 pentru programările plătite, potrivit verificărilor efectuate astăzi pe platforma AACR. În ritmul actual, este foarte probabil ca programările să intre din nou în anul 2027. Au existat deja cazuri în care beneficiarii au primit termene în februarie, mai sau chiar mai târziu în 2027 pentru simpla depunere a documentației. Nu pentru emiterea avizului. Nu pentru analiza tehnică. Ci doar pentru posibilitatea de a încărca dosarul în platformă.
Aici apare contradicția majoră cu scopul modificărilor legislative recente. OUG nr. 31/2025 a introdus termene mai scurte și mai clare pentru emiterea avizelor în domeniul urbanismului și construcțiilor, inclusiv un termen special de maximum 30 de zile pentru AACR de la depunerea documentației. Scopul declarat al acestor modificări a fost de a simplifica procedurile, de a elimina blocajele administrative și de a accelera investițiile.
Doar că, dacă termenul legal începe să curgă abia de la depunerea documentației, iar depunerea este împinsă prin programare la luni sau chiar ani distanță, efectul legii este golit de conținut. Formal, instituția poate spune că analizează dosarul în termen de la depunere. Practic, solicitantul nu poate ajunge la momentul depunerii decât după o așteptare excesivă.
OG nr. 7/2026 a mers și mai departe, introducând în Legea nr. 50/1991 o contravenție expresă: restricționarea sau limitarea de către entitățile emitente de avize și acorduri a posibilității de depunere și înregistrare a documentațiilor în vederea avizării, indiferent de motiv. Această completare este relevantă exact pentru situații precum cea de față: accesul la avizare nu poate fi blocat înainte de analiza efectivă a documentației.
Impactul nu este unul local și nu privește doar o categorie restrânsă de profesioniști. Avizele AACR sunt necesare pentru obiective amplasate în zone cu servituți aeronautice civile sau în alte zone în care construcțiile pot constitui obstacole pentru navigația aeriană ori pot afecta siguranța zborului. Prin urmare, problema se resimte în toate localitățile aflate în proximitatea aeroporturilor civile sau în zone supuse avizării AACR, la nivel național.
Pentru beneficiari, blocajul înseamnă bani pierduți, timp pierdut și incertitudine. O programare la depunere peste șase luni, nouă luni sau peste un an poate duce la expirarea certificatului de urbanism, la reluarea unor etape administrative, la renegocierea contractelor și la creșterea costurilor investiției. Prețurile materialelor și serviciilor nu rămân înghețate până când platforma acordă un loc de depunere. Nici autorizațiile, avizele conexe sau finanțările nu așteaptă fără consecințe.
În acest context, întrebarea firească este: ce anume a fost digitalizat? Dacă digitalizarea înseamnă doar înlocuirea unei cozi fizice cu o coadă online, cu programări limitate și termene care ajung spre anul următor, atunci nu discutăm despre modernizare administrativă, ci despre mutarea blocajului într-o formă mai greu de contestat de către cetățean.
Mai mult, introducerea plății anticipate la momentul programării ridică o problemă suplimentară. Plata unui tarif legal nu este, în sine, problema. Problema este că plata devine parte a mecanismului de acces la depunere. Solicitantul nu plătește în contextul unei depuneri imediate și efective, ci pentru confirmarea unei programări care poate fi la luni sau chiar la peste un an distanță. Această construcție administrativă pune beneficiarul într-o poziție vulnerabilă: plătește acum, așteaptă mult, iar dacă apar erori sau nu poate folosi codul, riscă să piardă programarea și tariful.
Este important de subliniat că această critică nu vizează analiza tehnică realizată de AACR. Siguranța navigației aeriene trebuie protejată, iar documentațiile trebuie verificate riguros. Dar rigoarea tehnică nu justifică blocarea accesului la depunere. Statul poate analiza atent, poate cere completări motivate, poate respinge documentații neconforme. Ceea ce nu ar trebui să facă este să împiedice solicitantul să depună documentația într-un termen rezonabil.
Soluția este administrativă și poate fi implementată rapid: eliminarea codului de programare ca filtru obligatoriu, permiterea depunerii continue prin platformă, înregistrarea automată a documentațiilor și gestionarea ulterioară a analizelor în ordinea depunerii. Dacă volumul este mare, problema trebuie rezolvată prin organizare internă, suplimentarea capacității de analiză sau prioritizare transparentă, nu prin limitarea accesului la depunere.
România a adoptat OUG nr. 31/2025 și OG nr. 7/2026 tocmai pentru a elimina blocajele din urbanism și construcții. Dacă însă o autoritate poate amâna cu luni sau ani simpla depunere a documentației, atunci reforma rămâne doar pe hârtie.
În fond, situația AACR ridică o întrebare simplă: poate o instituție publică să respecte formal termenul de analiză, dar să amâne accesul la depunere până când acel termen devine irelevant? Pentru beneficiarii care așteaptă, pentru proiectanții care nu își pot continua lucrările și pentru autoritățile locale care văd investiții blocate, răspunsul nu mai este teoretic. Este deja o realitate administrativă care trebuie corectată.
